Datorită rolatorului meu, am parte de interacțiuni plăcute.

Când ajung la portul de ambarcațiuni și privesc golful, observ două corturi instalate mai în jos, pe unul dintre diguri, cu o zonă pentru grătar. Îmi iau aparatul foto echipat cu cel mai puternic obiectiv cu zoom al meu și îl atașez la trepiedul fixat pe Veloped. Sunt două persoane cu biciclete care campează acolo. Fac câteva fotografii în timp ce încep să mă îndrept spre ele. Cer mereu permisiunea pentru a folosi fotografii și sunt, de asemenea, curioasă să aflu mai multe despre ei.

Spre plăcuta mea surprindere, văd că sunt doi domni mai în vârstă. Când îi salut, primesc un „Bună ziua” prietenos în schimb, în timp ce unul dintre ei adaugă: „Pino se pricepe puțin la suedeză”.

Acești doi domni fermecători, ambii de 70 de ani, vin din Germania. Au călătorit din Göteborg și acum petrec noaptea aici, în micul sat Söråker. Printr-un amestec de engleză, suedeză și germană, aflu despre incredibila lor călătorie cu bicicleta. Obiectivul lor actual este Umeå, de unde plănuiesc să ia feribotul spre Vaasa și să continue să pedaleze prin Finlanda.

Sunt fascinați de Velopedul meu, pe care l-am numit Ninja, deoarece mă duce „peste dealuri și văi”. Sunt la fel de fascinată și impresionată de ei.

Câteva zile mai târziu, în același loc, l-am întâlnit pe Romain, un francez. Și el a pedalat din Norvegia, trecând prin Docksta, Ångermanland. Acum, se bucură de micul dejun după ce a petrecut noaptea la adăpost. Călătoria sa cu bicicleta din Franța i-a luat 19 zile pentru a ajunge la Söråker. Am avut o conversație plăcută în engleză. Nu avea un traseu sau un calendar stabilit. Imaginați-vă că dați peste acești cicliști de lungă distanță aici, în Söråker. Incredibil!

Am plecat zâmbind în timp ce reflectam la cât de norocoasă sunt să-l am pe Ninja-ul meu cu mine. Fără Velopedul meu, nu aș fi reușit aceste plimbări pe tot parcursul anului, indiferent dacă plouă sau e soare. Mă bazez pe Ninja-ul meu atât pentru forma mea fizică, cât și pentru bunăstarea mea.